Comuna Rozavlea are sansa sa-si escamoteze anonimatul patrunzand pe mapamond cu doua povesti extraordinare: una, mitica, petrecuta in zorii umanitatii – legenda Roza Rozalina, iar cealalta, Cei sapte pitici, pe cat de fantastica pe atat de reala, plasata temporal in modernitate; prin analogie cu un cunoscut basm am putea vorbi de Roza Rozalina si cei sapte pitici.
Cele doua tulburatoare povesti pot atata spiritul uman la fel de bine precum au facut-o si o fac in continuare nemuritoarele povesti ale lui Homer, Iliada si Odiseea.
Succint: legenda Roza Rozalina ne spune ca odata, pe la inceputurile lumii, pe meleagurile izene, traiau uriasii. Intre acestia se remarca o tanara frumoasa, Roza Rozalina, care, intr-una dintre zilele de vara, plimbandu-se pe malurile Izei, a descoperit o “jucarie”, un tanar chipes, de inaltime normala, de care s-a indragostit iremediabil. Atat de tare l-a iubit incat a rugat zi si noapte Providenta sa o prefaca de dimensiunea iubitului ei. Providenta i-a ascultat rugamintile, iar Roza Rozalina a devenit o fata de inaltime obisnuita. In cele din urma cei doi s-au casatorit si din aceasta uniune a rezultat neamul rozavlenilor, si, prin extensie, a izenilor. Indubitabil, povestea in extenso a Rozei Rozalina este una complexa, cu multe personaje, conflicte, lupte, iubire, circumstanta de care a profitat profesorul Ioan Visovan, el insusi un poet bastinas de real talent, valorificand acest tezaur narativ intr-o impresionanta piesa de teatru. Piesa, jucata de copiii scolii din Rozavlea, a colectat cam toti laurii pusi la dispozitie de festivalurile nationale organizate prin anii ’80 de catre forurile scolare.
Povestea Rozei Rozalina, in ciuda verosimilitatii unor elemente (atestarea sub diverse forme a existentei uriasilor, toponimiile din legenda, etimologia comunei Rozavlea, etc) ramane doar o naratiune situata in sfera miticului si a fantasticului. (Sa nu uitam insa ca marele istoric al religiilor, Mircea Eliade, considera mitul o sursa obiectiva de informatii, o istorie adevarata care s-a petrecut la inceputurile Timpului si care serveste de model comportamentului uman). Nu acelasi lucru putem spune despre povestea celor 7 pitici ai familiei Ovici (Ovitz), o poveste in care realitatea impresioneaza mai mult decat fictiunea. Autorii israelieni Yehuda Koren si Eilat Negev, in cartea „In inimile noastre eram niste uriasi, extraordinara poveste a piticilor din Rozavlea” plaseaza inceputul acesteia in anul 1866, pe vremea cand acest capat de lume facea parte din imperiul austro-ungar. In acel an s-a nascut in Rozavlea, din parinti obisnuiti, familia de evrei ortodoxi Ovici, piticul Shimshon Eizik. La 19 ani acesta s-a casatorit cu Brana Fruchter, o fata normala, care, dupa ce i-a nascut doua fete, a murit la varsta de 33 de ani. Cea de a doua sotie, Batia Bertha Husz, i-a nascut 8 copii, dintre care cinci erau pitici. Handicapul nanitatii copiilor a fost compensat de un convingator talent artistic. Prin anii 30, cei sapte pitici au inceput sa cante, formand Trupa Liliput. Succesul s-a infiripat in mod firesc, ajungand cunoscuti in intreaga regiune si chiar mai departe. Abilitatile lor vodevilesci au fost gustate si de membrii Casei Regale de la Bucuresti, dar si de cetateni ai unor capitale europene ca Budapesta, Praga, Bratislava. In Cluj tineau spectacole cu casa inchisa. Talentul, numeroasele spectacole le-au adus nu numai faima, ci si bani, fiind posesorii primului automobil din sat, achizitionat prin 1934. Intr-o comunitate inca nefamiliarizata cu beneficiile civilizatiei, familia Ovitz avea wc indoor cu apa curenta, radio sau alte mijloace moderne pentru acea vreme, care ii ajutau, printre altele, la confectionarea instrumentelor muzicale ajustate dimensiunii lor, a decorurilor si a costumelor pentru concerte.
Dar ziua fatidica nu a intarziat sa apara. In ziua de 12 mai 1944, membrii Trupei Liliput, impreuna cu ceilalti membri ai familiei si alti evrei de pe Valea Izei, au luat drumul Auschwitzului, fara sa li se spuna nimic. Nonconformismul staturii lor a provocat curiozitatea celebrului dr. Mengele, care i-a supus unor repetate experimente medicale. Statutul lor de cobai s-a demonstrat a fi in cele din urma salvator. La un moment dat, trimisi spre camera de gazare de catre ofiteri ai lagarului, dr. Mengele, cu un uluitor simt empatic, a aparut cu un minut inainte de a fi deferiti camerei mortii. „Unde sunt piticii ?” striga doctorul cu incrancenare inaintand rapid spre spatiul gazeificat. A aparut la timp si astfel povestea celor sapte pitici a putut continua.
Intorsi in tara, instaurarea noului regim politic i-a determinat sa caute calea exilului. Au plecat, dupa o scurta escala in Belgia, in Haifa, in Israel, unde si-au continuat activitatea artistica cu acelasi succes. In anul 1955 si-au cumparat propriul cinematograf. Daca prima nascuta dintre frati, Rozika, moare in anul 1984 la varsta de 98 de ani, ultimul supravietuitor al familiei de pitici, Perla, moare in anul 2001, la 81 de ani. Nu inainte insa ca autorii cartii mentionate mai sus sa fi apucat sa-i ia un important interviu. Acesta constituie coloana vertebrala a cartii despre familia Ovici, carte care a facut ocolul lumii in limba engleza, fiind publicata la o prestigioasa editura din New York, apoi in portugheza si in franceza. Varianta in limba romana a aparut in anul 2015, prin sprijinul Primariei comunei Rozavlea, bunavointei autorilor si profesionalismului Editurii Grinta de la Cluj. Cartea este extrem de bine documentata, reflectand o fresca graitoare a societatii Europei centrale din perioada interbelica si reprezinta, pe langa fulminanta lectie de viata oferita de destinul unei familii, biologic neobisnuite, o bogata sursa informationala, pluridisciplinara.
In anul 2013, o echipa a unei televiziuni britanice, impreuna cu actorul Warwick Davis, el insusi pitic, cunoscut indeosebi pentru prestatiile din filmele Razboiul Stelelor si Harry Potter, au realizat un film documentar intitulat „Cei sapte pitici de la Auschwitz”, folosind imagini si informatii valoroase din arealul natal al familiei Ovici. Suntem convinsi ca nu e singurul documentar despre extraordinara poveste a celor sapte pitici de la Rozavlea.
In prezent, cei din administratia publica locala, impreuna cu alti … descendenti ai frumoasei Roza, mosesc nasterea unui proiect, care poata capta Rozavlea la circuitul obiectivelor turistice de rezonanta universala: Casa-muzeu Ovici.
Prof. dr. Vasile Mirza
PS: Subsemnatul detine o coronita care i-a apartinut ultimei supravietuitoare a familiei Ovici, Perla. Aceasta mi-a fost daruita de cei doi scriitori.
Discussion about this post