E liniște pe câmp și-n sat,
Și ceru-i limpede și mare,
Iar soarele, ca împărat,
Domnește blând peste hotare.
Din pomi se scutură miresme,
Salcâmul alb stă înflorit,
Și parcă spune vechi poveste
De dor curat și timp oprit.
Adie vântul lin, ușor,
Prin iarba crudă, înverzită,
Și poartă-n el un dulce dor
De primăvară împlinită.
Pe drum, un om cu pas domol
Își duce gândul către casă,
Cu chip senin și suflet gol
De griji, de lume zgomotoasă.
El știe rostul fără carte,
Trăiește simplu și frumos,
Și-și poartă viața mai departe
Cu ochii limpezi către-n jos.
Iar ziua-ntreagă, ca o rugă,
Se scurge lin, fără păcat,
Și-n suflet pacea se adună —
Căci … e duminică în sat.
Dorin-Ioan COSTE – de Ciolt
24 mai 2026








Discussion about this post