Poezia Zilei – Suntem o umbră pe acest pământ

Suntem o umbră pe acest pământ,
Și trecem ca un freamăt dus de vânt,
Cu pașii grei pe drumuri de noroi,
Dar cu privirea dusă-n ceruri noi.

Ne naștem simpli, fără de-ntrebare,
Cu dor de viață și de sărbătoare,
Și ne legăm de glie și de sat,
Ca și cum veșnic, asta ne-ar fi dat.

Dar anii vin și nu se mai întorc,
Și-n urma lor rămâne doar un dor,
Iar tot ce-am fost, cu trudă adunat,
Se pierde-n umbră, încet, neîntrebat.

Ne bucurăm de soare și de ploi,
De glas de mamă, de câmp și de nevoi,
Trăim cu rost, dar fără să știm bine
Ce taină ne-a trimis și cine ne susține.

Și când, târziu, ne-om duce rând pe rând,
Ca spicele ce cad pe-acest pământ,
Vom înțelege poate-abia atunci
Că n-am fost umbră, ci lumină’n lunci.

Că viața, scurtă cât un cântec spus,
Ne-a fost un dar din ceruri mai presus,
Iar umbra noastră, dusă de pământ,
A fost doar pas spre veșnicul cuvânt.

Dorin-Ioan COSTE – de Ciolt
22 mai 2026