În inima Maramureșului istoric, comuna Săpânța ascunde o resursă naturală cu o istorie îndelungată și proprietăți terapeutice dovedite: izvorul de apă minerală aflat la marginea pădurii, în apropiere de granița cu Ucraina. Deși puțin cunoscut în afara zonei, acest izvor are o tradiție care coboară în timp până în secolul al XVIII-lea.
O istorie care pornește din epoca habsburgică
Potrivit arhivelor și mărturiilor păstrate de generații, izvorul era cunoscut și folosit de localnici încă din timpul împărătesei Maria Tereza. În acea perioadă, autoritățile imperiale au început cartografierea resurselor naturale din zonele de graniță ale Imperiului Habsburgic, iar izvoarele cu apă minerală au fost menționate în rapoartele oficiale. Se spune că apa era colectată în butoaie de lemn și transportată către garnizoanele austro-ungare, fiind considerată benefică pentru sănătate.
Sătenii din Săpânța își amintesc din poveștile bunicilor că oamenii veneau de departe pentru a lua apă de la izvor, care era considerată „vindecătoare”. În special în posturi sau după iernile grele, mulți foloseau această apă pentru „curățarea sângelui și a stomacului”.
Valoare terapeutică și lipsă de valorificare
Analizele moderne au confirmat ceea ce sătenii știau demult: apa conține sulfați, magneziu și sodiu, având efecte benefice asupra sistemului digestiv și muscular.
„Izvorul acesta este parte din identitatea Săpânței. A existat înainte de noi și trebuie să rămână și după noi, dar valorificat cum se cuvine. Ar fi păcat să rămână doar o poveste din bătrâni”, afirmă un localnic pasionat de istoria satului.
Astăzi, izvorul rămâne un loc liniștit, înconjurat de natură, cunoscut de puțini, dar iubit de cei care cred în vindecarea prin simplitate. Cu rădăcini istorice și potențial terapeutic, apa minerală din Săpânța așteaptă să redevină un simbol al sănătății și al tradiției maramureșene.
Articol semnat de Lucian STRAJERU
www.ecoumaramuresean.ro
Discussion about this post