Epoca bronzului (cca. 1800–800 î.Hr.)
Primele urme de viață pe meleagurile Săpânței datează din epoca bronzului cca. 1800–800 î.Hr. Săpăturile arheologice din lunca Tisei au scos la iveală fragmente ceramice și obiecte care arată că oamenii trăiau aici, profitând de păduri, pășuni și apele bogate ale Tisei.
Zona Maramureșului, inclusiv actuala Săpânța, era integrată în rețelele dacice și romane. Așezările rurale și drumurile comerciale au favorizat continuitatea populației, chiar dacă satul nu este menționat direct în izvoare.
Comunitățile stabile din nordul Maramureșului încep să se contureze în această perioadă. Toponimia slavă a numelui „Zapancha” arată influențele culturale din acele vremuri, iar vetrele de sat se așezau în jurul pădurilor și apelor.
Prima atestare documentară – anul 1373
Săpânța este pomenită pentru prima dată într-un act medieval sub denumirea „Zapancha”. Această mențiune confirmă că satul exista deja organizat, făcând parte din structurile voievodatului maramureșean.
Astăzi, când Săpânța atrage vizitatori din toată lumea datorită Cimitirului Vesel și Mănăstirii Săpânța-Peri, merită să ne amintim că aceste locuri poartă în ele mărturia unei istorii de peste trei milenii de locuire continuă.
Lucian STRAJERU
Sursa: Arhivele Nationale Cluj Napoca
Discussion about this post