Puțini mai știu astăzi, însă în tradiția orală a Săpânței circulă o întâmplare istorică transmisă din generație în generație, care vorbește despre curajul și credința localnicilor în fața năvălirilor străine. Se spune că într-o perioadă de restriște, când Maramureșul era expus incursiunilor tătarilor, locuitorii din Săpânța s-au refugiat cu familiile și vitele lor pe înălțimile din jurul Pietrei Săpânței.
Într-o noapte geroasă, în timp ce sătenii se rugau la icoane și își păzeau copiii de frig, o femeie în vârstă a avut un vis: i s-a arătat Maica Domnului și i-a spus că satul va fi salvat dacă toți oamenii vor înfige cruci de lemn în jurul unei poieni, formând un cerc. Dimineața, oamenii, în ciuda temerilor, au urmat porunca visului. Au cioplit cruci din stejar și le-au așezat cu rugăciune, înconjurând poiana.
Când o ceată de năvălitori a încercat să pătrundă în zonă, caii s-au speriat și s-au oprit brusc în fața cercului de cruci, refuzând să înainteze. Se spune că liderul invadatorilor ar fi rostit că „pământul ăsta e păzit de ceva ce nu vedem, dar simțim”, și au dat înapoi, lăsând satul nevătămat.
De atunci, stejarul și crucea au devenit simboluri de protecție pentru sătenii din Săpânța. În fiecare an, de Ziua Înălțării, bătrânii satului se adunau în aceeași poiană, cunoscută azi sub numele de „Cercul de Cruce”, pentru a aprinde lumânări și a rosti rugăciuni pentru ocrotirea comunei.
Această întâmplare, pe cât de legendară, pe atât de înrădăcinată în conștiința locală, face parte din moștenirea nevăzută a Săpânței – acel strat profund de memorie colectivă care, alături de Cimitirul Vesel și tradițiile meșteșugărești, conturează sufletul inconfundabil al comunei.
O parte din atmosfera și fondul istoric al narațiunii este inspirată din lucrările:
-
Vasile Bârlea – Maramureșul – istorie, tradiții și cultură populară
-
Pamfil Bilțiu – Folclorul din Maramureș
-
Ion Mihalyi de Apșa – Diplome maramureșene din secolele XIV–XV
Lucian STRAJERU
Ecou Maramureșean
Discussion about this post