Comuna Săpânța, situată în extremitatea nordică a județului Maramureș, pe malul drept al Tisei, la granița cu Ucraina, este astăzi una dintre cele mai cunoscute localități din România datorită faimosului Cimitir Vesel. Însă, dincolo de această atracție turistică unică în lume, Săpânța are o istorie veche, ce se pierde în negura vremurilor.
Formarea satului Săpânța este strâns legată de relieful și contextul geografic al zonei. Primele gospodării au fost ridicate pe deal, în apropierea stâncii cunoscute sub numele de „Piatra Săpânței”, un loc strategic, ușor de apărat și ferit de inundațiile provocate de Tisa. Acolo s-a format vatra veche a satului, unde locuitorii trăiau în comunități restrânse, ocupându-se cu păstoritul, agricultura și prelucrarea lemnului. Ulterior, odată cu creșterea populației și extinderea activităților economice, locuințele s-au mutat treptat către vale, de-a lungul drumurilor comerciale și în apropierea apei. Astfel s-a format nucleul actual al comunei Săpânța, cunoscut astăzi pentru frumusețea sa tradițională și patrimoniul său cultural unic.
Potrivit scrierilor preotului și istoricului Vasile Bârlea, unul dintre cei mai apreciați cercetători ai Maramureșului Istoric, Săpânța este menționată în documente chiar mai vechi decât hrisovul regal din 1373, în care apare sub denumirea Zapancha. În studiile sale, părintele Bârlea semnalează existența unor referiri indirecte la așezare încă din secolul al XIII-lea, în contextul organizării militare și administrative a zonei Tisei Superioare.
Săpânța a fost atestată și în registrele comitatului Maramureș din Evul Mediu, fiind una dintre așezările de frontieră importante ale regiunii. Cu o populație formată majoritar din români, comuna a fost, timp de secole, un loc de conviețuire multiculturală, cu influențe ucrainene, maghiare și evreiești.
ChatGPT said:
După 1920, în urma Tratatului de la Trianon, Săpânța a intrat în componența Regatului României. În perioada interbelică, comuna a cunoscut o dezvoltare modestă, axată pe agricultură, păstorit și prelucrarea lemnului, dar și o intensificare a vieții spirituale, prin construirea de biserici și lăcașuri monahale.
Începând cu anii 1930, sub îndrumarea meșterului Stan Ioan Pătraș, a început conturarea identității care avea să transforme Săpânța într-un fenomen internațional: Cimitirul Vesel, loc unde moartea nu e văzută ca o tragedie, ci ca o trecere firească, tratată cu umor și înțelepciune. Acest simbol unic al spiritualității maramureșene a pus comuna pe harta turistică a lumii.
Astăzi, Săpânța este o comună prosperă, cu aproximativ 3.500 de locuitori, renumită nu doar pentru cimitir, ci și pentru meșteșugurile sale tradiționale – pictura pe sticlă, sculptura în lemn, arta religioasă și țesăturile manuale. Comuna a fost electrificată în anii ’60, canalizată în ultimele decenii și beneficiază de proiecte europene de modernizare.
În 2023, Săpânța a fost inclusă în ruta culturală europeană a satelor cu tradiții autentice și este parte a patrimoniului viu al României.
Comuna Săpânța rămâne un simbol viu al Maramureșului Istoric – un loc unde trecutul, tradiția și credința se împletesc armonios cu prezentul.
Lucian STRAJERU
Sursa: Arhivele Naționale ale României, „Documente medievale maramureșene”, Institutul de Istorie Cluj, Consiliul Județean Maramureș.
Discussion about this post