REMETI, Maramureș – Într-un colț de lume aparent modest, ascuns printre dealurile blânde ale Maramureșului, se află o mărturie istorică de o valoare inestimabilă pentru identitatea românească: satul Remeți este strâns legat de păstrarea celebrei Diplome Maramureșene din 1391, unul dintre cele mai importante documente medievale din nordul țării.
Diploma din 14 martie 1391 a fost emisă de regele Sigismund de Luxemburg și certifică drepturile cnezilor români din Maramureș asupra pământurilor moștenite din străbuni. Ea confirmă existența unei forme de autonomie juridică și administrativă a românilor maramureșeni în cadrul Regatului Ungariei medievale, precum și structura nobilimii românești de pe aceste meleaguri.
Potrivit cercetătorilor, documentul ar fi fost păstrat timp de secole la Mănăstirea din Peri, dar numeroase copii și referințe legate de ea s-au păstrat în tradiția orală și în registrele bisericești din Remeți, un sat cu puternice rădăcini nobiliare și monahale. Localnicii au păstrat până în perioada modernă manuscrise și traduceri legate de diplomă, iar biserica satului este considerată un loc simbolic pentru conservarea memoriei documentului.
Astăzi, diploma originală se regăsește în Arhivele Naționale din Budapesta, dar satul Remeți a rămas în istorie ca unul dintre puținele locuri unde conștiința drepturilor românilor a fost păstrată viu, prin comunități nobile și ecleziastice. Profesorii de istorie din Maramureș aduc deseori elevii în zonă pentru lecții în aer liber despre formarea identității românești, iar ideea înființării unui centru muzeal local dedicat diplomelor maramureșene prinde contur.
„Remeți nu e doar un sat cu o biserică frumoasă, ci un punct fix în harta memoriei românești. Aici s-a păstrat ideea de demnitate și continuitate într-o vreme a frământărilor,” spune istoricul local Ioan Timiș.
Astfel, Remeți nu e doar un nume de sat – e un simbol tăcut al luptei românilor maramureșeni pentru recunoaștere și drepturi, un loc unde trecutul încă vorbește prin glasul documentelor vechi și al bisericilor de lemn.
Lucian STRAJERU
ecoumaramuresean.ro
Surse: Arhivele Naționale ale României, Arhiva Capitlului de la Buda, lucrările istoricului Ioan Mihalyi de Apșa
Discussion about this post